Despre Iași

Originea numelui orașului

Istoricii au diferite teorii referitoare la originea numelui “Iaşi”. Unii afirmă că numele provine de la un trib sarmat, iazygii, menţionaţi de Ovidiu ca “Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” şi “Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”.

O inscripţie, astăzi pierdută, de pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek, Croaţia în secolul al XVIII-lea, menţionează existenţa unui Jassiorum municipium.

O altă explicaţie este că numele are originea în tribul alanic al jassilor.

„Documentar, numele Iașului este atestat pentru prima oară într-un „Privilegiu comercial” acordat de Alexandru cel Bun negustorilor lioveni, la 16 octombrie 1408.”

                                                       Nicolae Iorga

Istoria orașului

Sapaturile arheologice de la Cucuteni au scos la iveala una dintre cele mai stralucitoare culturi neolitice din Europa, faimoasa cultura Cucuteni (mileniul al treilea si al doilea i.Hr.), Baiceni-Mlada (secolele al II-lea si al III-lea i.Hr.), Dumbrava (secolul al II-lea d.Hr.) si Iasi-Nicolina (datand din Epoca Fierului pana in secolele IVXII d.Hr.).

Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuşi, deoarece existau (şi încă mai există) clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu Biserica armeană costruită în 1395), se crede că oraşul este mult mai vechi.

În 1564, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. În 1640, Vasile Lupu a înfiinţat aici prima şcoală în limba română şi a înfiinţat o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iaşi.

Oraşul a fost incendiat de tătari în 1513, de otomani în 1538, şi de ruşi în 1686. În 1734, a fost afectat de o epidemie.

Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei.

După 1860, clădirile de lemn şi chirpici au fost înlocuite treptat de cele din piatră şi cărămidă, şi reţeaua de străzi îmbunătăţită. Au fost construite edificii noi, precum Palatul Culturii, Teatrul Naţional sau Universitatea “Al.I. Cuza”. În timpul primului război mondial, pentru doi ani,Iaşi a fost capitala României neocupate, după ce Bucureştiul a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916.

În mai 1944, la Iaşi s-au purtat lupte între forţele româno-germane şi Armata roşie. În iulie, oraşul a fost ocupat de forţele sovietice.

În perioada postbelică oraşul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere şi întreprinderi industriale. După căderea comunismului, municipiul a rămas cel mai important centru urban din zona de est a României.

 

Iași – orașul Unirilor

  • Unirea de la 1600 a fost realizată de Mihai Viteazu, Domn al Țării Românești (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) și al Moldovei (1600).
  • Unirea de la 1859 a fost înfăptuită prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza în Moldova și Țara Românească.

“Să nu se uite un lucru: dacă  Unirea s-a făcut, ea s-a datorat în exclusivitate Moldovei și anume centrului ei, Iașul, care sângerează și astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului.

                                                                                                                                                                                       A.D. Xenopol

Iașul a pregătit Marea Unire de la 1918: aici au depus jurământ voluntarii transilvăneni la 15 iunie 1917 și de aici s-a eliberat Basarabia în primăvara anului 1918.