Grădina Botanică

varianta1
Program de vizitare Grădina Botanică:
Zilnic intre orele 9 – 20
Luni și miercuri serele sunt închise
Pret: 5 lei, Grupuri 3 lei/persoană.
Abonament lunar: 50 lei

Scurtă descriere

Existenţa Grădinii Botanice din Iaşi are o istorie zbuciumată care a parcurs o perioadă de peste un secol pană să ajungă aşa cum o vedem şi o admirăm noi astăzi.

Alături de alte priorităţi culturale emanate din vechea capitală a Moldovei un loc deosebit il ocupă şi infiinţarea la Iaşi, in anul 1856, a primei Grădini Botanice din Romania, de către medicul şi naturalistul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop şi om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii in apropiere de Rapa Galbenă, avea să fie pentru mulţi ani, pană la moartea marelui carturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iaşi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar şi un mijloc de instrucţie şi educaţie pentru toţi iubitorii naturii.

Iată ce a scris chiar Anastasie Fătu in 1870 in prefaţă la lucrarea “Enumeraţiunea specieloru cultivate in Grădina Botanică din Iaşi” privind infiinţarea şi scopurile acestei grădini: “Incă din 1856 am pus fundamentele unei Grădini Botanice in oraşul Iaşi. Această instituţie, care la inceput a propăşit foarte incet, fiind redusă la propriile mele mijloace, mai tarziu a prosperat mai bine, subvenţionată fiind de Casa Statului şi a Comunei Iaşilor…”.

“Fondand această grădină mi-am propus a imbunătăţi salubritatea oraşului Iaşi, a indemna pe “giunimea” studioasă la invăţarea botanicei şi a procura iubitorilor de ştiinţe naturale ocaziunea de a contempla frumuseţile naturii in momentele lor de repaus”.
Prin eforturile financiare proprii susţinute cu intermintenta de autorităţile publice, grădina lui A. Fatu a durat pană la moartea sa (1886), după care terenul a fost vandut de urmaşii acestuia şi tot materialul botanic adunat cu migala de o viaţă, s-a risipit.
Despre prima Grădina Botanică din Romania şi intemeietorul ei A. Fătu, ne mai aminteşte astăzi denumirea a două străduţe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor şi Str. A. Fătu, aflate in apropriere de Rapa Galbenă.

Stimulată de interesul manifestat faţă de grădina lui A. Fătu, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi, infiinţează, in 1873 o a doua Grădină Botanică in jurul sediului acestei societăţi, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcina organizării acestei noi grădini este incredinţată Dr. Dimitrie Brandza, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. In cea mai mare parte, plantele acestei Grădini au fost oferite de către A. Fătu din grădina sa sub formă de plante vii şi seminţe, aşa cum reiese din cererea acestuia din 11 ianuarie 1873. Parte din plantele sădite de D. Brandza (doi stejari, doi plopi şi un castan porcesc) mai dăinuiesc şi astăzi in părculeţul din curtea Muzeului de Istorie Naturală.
In 1870, conducerea Universităţii din Iaşi ia in discuţie problema infiinţării unei grădini botanice proprie pe terenul din spatele vechii clădiri a Universităţii, unde in prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină şi Farmacie. După această hotărare s-au făcut unele plantări, dar abia in 1876 s-au alocat fonduri de la buget care au permis o dezvoltare mai amplă a grădinii. Se pare că atat fondurile alocate cat şi spaţiul din preajma Universităţii nu au fost suficiente pentru a satisface cerinţele tineretului de la Universitate, avand o existenţă simbolică.

In 1900 la insistenţele repetate (incă din 1895) ale Prof. Al. Popovici, Universitatea cere să-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru infiinţarea unei noi grădini botanice. Demersurile repetate pentru obţinerea fondurilor necesare infiinţării acestei grădini au rămas fără un răspuns concret. Cu toate că s-a intocmit un proiect de amenajare foarte amănunţit, el nu s-a putut finaliza niciodată din lipsa de fonduri şi mai tarziu ca urmare a consecinţelor primului război mondial. De acest proiect ne mai aminteşte astăzi doar strada Botanică din vecinatatea ştrandului.
Pentru a satisface cerinţele invăţămantului biologic,in 1921, Prof. Al. Popovici infiinţează o nouă grădină botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universităţii cu suprafaţa de cca. 1 hectar, pe care se construieşte un mic complex de sere pentru plantele tropicale.
Această grădină a servit invăţămantului botanic ieşean timp de peste 40 ani, pină in 1963-1964 cand a fost mutată pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din această ultimă gradină botanică se mai păstrează şi astăzi arborii şi arbuştii din parcul aflat intre vechea clădire a Universităţii, Cantina studenţească şi căminele studenţeşti de pe Bd. Copou şi o mică seră “turn” in care se cultivau palmieri şi bananieri.
In 1960, cu ocazia sărbătoririi centenarului Universităţii s-a prezentat situaţia Grădinii Botanice şi s-a ajuns la concluzia că nu mai corespunde cerinţelor invăţămantului, şi in 1963 s-a ales ca teren de amplasare a unei noi grădini botanice in Dealul Copoului pe Str. Dumbrava Roşie. S-a elaborat un studiu tehnico-economic şi in următorii ani a inceput preluarea terenurilor, organizarea reţelei de drumuri şi alei, plantaţiile, construcţia şi popularea serelor, la inceput cu materialele provenite din vechea grădină botanică.

Suprafeţelor de teren preluate iniţial li s-au adăugat treptat altele, ajungand astăzi la aproape 100 de hectare.
Din anul 2000, Grădina Botanică din Iaşi este membru fondator al Asociaţiei Grădinilor Botanice din Romania.