Biserica 40 de sfinți

biserica_40_de_sfinti_iasi_02
Datare: 1760
Ctitor: Vasile Roset
Hram: Sfinții 40 de Mucenici (9 martie)
Preot Paroh: Ioan Rusu
Iasi, Str.General Berthelot nr.16


Scurta descriere

Ctitorul Vasile Roset a închinat biserica Patriarhiei de Constantinopol cu titlul de stavropighie și apoi prin scrisoarea datată 7 octombrie 1767 o închină mitropoliei Proilaviei (Brăila) care îl avea în frunte pe mitropolitul Daniil. Patronajul acestei mitropolii nu a fost de bun augur, așezământul ajungând după 27 de ani într-o stare precară, ceea ce-l va determina pe vel vistiernicul Lascarache Roset să revendice ctitoria părinților săi.

Pe terenul bisericii hărăzit cu hrisov domnesc la care mai apoi s-au adăugat și alte locuri provenite din danii, s-au înfiripat așezări gospodărești, pe măsura ce porțiuni de loc erau date cu titlul de bezman (embatic) forma de arendare a unei proprietăți pe termen lung sau fără termen, arendașul bucurându-se de toate drepturile de proprietate, dar cu obligația de a plăti anual epitropiei o hotărâtă sumă de bani, sau în natură, fapt ce a constituit o sursă de venituri pentru întreținerea bisericii și a slujitorilor, pe lângă miluirea domnească și darurile credincioșilor.

Locul pentru înmormântarea decedaților era în jurul bisericii până în anul 1871, când Primăria Municipiului Iași, cu dispoziția nr.6393 din 3 iunie, oprește cu ziua de 5 iunie înhumările în cimitirile bisericilor, măsură ce coincide cu data deschiderii cimitirului “Eternitatea”.

În vechiul cimitir al bisericii își doarme somnul de veci întreaga familie a lui Gheorghe Asachi, (înhumat aici la 12 noiembrie 1869), în număr de 13 membri, în afară de Ermiona Asachi, căsătorită cu Edgar Quinet înhumată în cimitirul Montparnase din Paris. Construcția inițială a bisericii a suferit două modificări. Astfel în anul 1868 i s-a adăugat pronaosul și clopotnița iar în anul 1924, pridvorul.

Alături de valoarea de monument istoric și de arhitectură, punând în evidență elemente specifice arhitecturii sud-est europene, dar și efortul de integrare în marele curent neoclasic al Europei secolelor XVIII-XIX, biserica Sf. 40 Mucenici conține o colecție de valori artistice reprezentative pentru arta religioasă românească din aceste secole (icoane, valori bibliofile, argintării, arhive). Se păstrează catapeteasma originară (din 1760) din lemn de tei ștucat, aurit și policromat – sculptură în lemn în stilul barocului balcanic; în ea s-au introdus în 1814 4 icoane de mare valoare (Mântuitorul, Maica Domnului, Sf. 40 Mucenici și Sfântul Nicolae) realizate și semnate de Eustatie Altini, cel mai mare pictor neoclasic din Principatele Române dar și din Balcani la începutul secolului al XIX-lea. Icoana Sf. Nicolae este o capodoperă de interes universal.

Biserica Sf. 40 Mucenici are o deosebită importanță nu numai prin valorile artistice pe care le conține ci și prin istoria vieții spirituale și evenimentelor derulate sub auspiciile acesteia care au asociat-o unor personalități de prim rang ale literaturii și culturii române precum: mitropolitul Venianim Costache (†1846), Eustatie Altini (1772-1814), Gheorghe Asachi (1788-1869), scriitorul Ion Creangă (1837-1889) diacon aici între anii 1859-1863, poetul Alexandru Hrisoverghi, Spiru Haret ș.a.