Biserica Armeană

6_0
Hram: Adormirea Maicii Domnului- 15 august
An construcţie: 1803
Ctitor: părintele Iacob şi hagiul Makar (1395)

Scurtă descriere

În ceea ce priveşte biserica Armenească din Iaşi, aşa cum o ştim astăzi, se ştie cu certitudine doar faptul că la 1803 a fost restaurată, deşi o inscripţie nouă, deasupra porţii de la intrare, indică drept an al fondării 1395: “Cu voia şi cu mila lui Dumnezeu s-a întemeiat biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Iaşi, prin epitropul Haceico şi părintele Iasob din Gis, hagi Macarie din Ciuha şi hagi Grigorie. Data armenilor 844 şi a Mântuitorului 1395. Şi acum s-a reparat…la anul 1252 şi al Mântuitorului 1803”

Biserica Armeană din Iaşi este cea mai mare din România. Există mărturii ale existenţei acesteia şi anterior anului 1803, deşi nu putem şti cu certitudine dacă se afla în acelaşi loc ca şi astăzi. Una dintre mărturii este Evanghelia din Iaşi, scrisă la 1351, de către preotul Garabet. Un secol mai târziu, o ediţie nouă, meșteșugit legată în argint, este donată Bisericii Armene din Iaşi. Astăzi, această bijuterie se află la Muzeul Episcopal din București.

Despre armeni se ştie că erau buni neguţători (fiind amintiţi în documente încă de pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun – 1400-1432). Ei erau cunoscuţi drept negustori, bacali (negustori de produse alimentare), bogasieri (negustori de pânzeturi fine), postăvari, importatori de lucruri orientale, blănari, argintari. Cu trecerea timpului, şi îndeletnicirile s-au înmulţit, astfel că, prin secolele XVIII-XIX, se numără printre cei mai de seamă cafegii, mindirigii (plăpumari), croitori, cizmari, pitari (brutari), cofetari sau plăcintari ai Iaşului. De asemenea, armencele erau foarte pricepute în arta cusutului şi brodatului.

În Iaşi a existat chiar aşa-numita Mahala Armenească, populată în totalitate de armeni.

Comunitatea armeană din Iaşi a continuat să reziste, numeroasă, până în anii 1945-1965. După această perioadă, schimbându-se regimul politic, armenii au emigrat masiv, în Iaşi rămânând astăzi doar câteva familii.

 

A suferit reparaţii şi restaurări în repetate rânduri: 1732, 1803 (din temelie), 1929-1932 şi 1946, degradată fiind de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial.Ultima reparaţie capitală a început în anul 2005 şi

s-a finalizat în cursul anului 2008.