Biserica Barnovschi

22
Hram: Adormirea Maicii Domnului – 15 august
Sf. Părinţi Ioachim şi Ana – 9 septembrie
An construcţie: sec. XVII (1701 – 1800)
Ctitor: Miron Barnovschi-Movilă

Scurtă descriere

Monument istoric şi de arhitectură religioasă, biserica a fost construită în 1627 de către Miron Barnovschi. Din clădirile vechi ale ansamblului mănăstirii se mai păstrează: Biserica – arhitectură specifică bisericilor moldovenești, cu unele elemente noi; Turnul clopotniță construit în 1627 la intrarea în curtea bisericii; Casa egumenească (beciuri) şi ruinele chiliilor.

Scurt istoric

Construirea acestei biserici începea în 1627, în al doilea an al domniei lui Miron Barnovschi, voievodul asociind-o în actul ctitoririi şi pe mama lui, Elena (călugărită sub numele Elisabeta).

În iulie 1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a trebuit să plece din ţară, fugind în Polonia, astfel că lucrările de construcţie ale mănăstirii din Iaşi au fost încetinite sau chiar oprite. A fost chemat la Istanbul la 27 aprilie 1633 sub pretextul că i se va da domnia Moldovei, dar a fost arestat acolo în iunie 1633 şi trimis la închisoare, apoi decapitat.

O legendă spune că în ziua decapitării lui Miron Barnovschi, pe portretul său din Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iaşi s-ar fi produs o fisură adâncă.

Presimţindu-şi moartea, testatorul cerea ca trupul să îi fie adus în ţară şi îngropat la Mănăstirea Dragomirna, din Suceava. Dorinţa i-a fost îndeplinită de Vasile Lupu, fără a se şti totuşi unde anume l-a reînhumat. În urma săpăturilor arheologice din 1998, a fost identificată în mijlocul naosului, sub pardoseală, o criptă boltită, din cărămidă, conţinând oseminte despre care se crede că ar fi ale lui Barnovschi.

Din patrimoniul bisericii fac parte două clopote, unul mare şi altul mai mic. Clopotul cel mare, dăruit de Miron Barnovchi în 1628, fusese turnat la Liov şi are, alături de inscripţia în slavonă, traducerea latinească a unui psalm al lui David. Nu este folosit în prezent, fiind fisurat.

În decursul timpului, biserica a fost restaurată de mai multe ori, mai precis în anii 1786, 1836 şi 1880. În secolul al XVIII-lea a fost construit pridvorul deschis în stil baroc.