Biserica Sf. Dumitru Balș

300px-biserica_sf-_dumitru_bals_din_iasi
Datare: 1690
Ctitor: Ionașcu Balș
Hram: Sf. Dimitrie cel Nou, Izvorâtorul de Mir (26 octombrie)

Scurta descriere

Biserica “Sf. Dumitru” din Iași a fost zidită în anul 1690 de către medelnicerul Ioan (Ionașcu) Balș (1663-1738). Acest lăcaș de cult era construit în stil moldovenesc și a fost mistuit de “un foc năprasnic” la 20 aprilie 1723. Incendiul se declanșase la niște cărămidării din apropierea bisericii, s-a extins rapid ca urmare a vântului puternic și într-un ceas s-a întins spre curtea domnească. După alte surse, focul ar fi început chiar de la biserică.

Biserica a fost reconstruită de unii membri ai familiei Balș. Cei care au ctitorit noul lăcaș de cult au fost ctitorul dintâi, împreună cu fiul său, Lupu; ei au înălțat zidurile de piatră și i-au adăugat calota acoperișului. Inițial, intrarea se făcea printr-un exonartex deschis aflat pe latura de sud. Urmele vechii intrări se mai văd și astăzi în zidăria exterioară din piatră. Deasupra intrării vechi se afla o nișă cu icoana hramului, astăzi obturată parțial de o fereastră. În anul 1781 s-a adăugat un pridvor pe latura de vest, având deasupra sa un turn-clopotniță; cu această ocazie a fost mutată intrarea pe latura de apus, prin pridvorul închis de sub turn, cealaltă intrare fiind zidită.

Biserica a fost întreținută o lungă perioadă de către descendenții familiei Balș. Ea a avut o Epitropie separată, deși era considerată ca filială a Bisericii “Sf. Gheorghe” – Lozonschi. În decursul timpului, unii domnitori (mai ales cei din familia Mavrocordat) au făcut mai multe danii acestei biserici.

În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș. Aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii. În anul 1900 s-au adus din cimitir și opt pietre funerare ale unor membri ai familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții interiori ai pridvorului. Inscripțiile de pe pietrele de mormânt sunt cinci în limba română cu caractere chirilice, două în limba greacă, iar o piatră mică are inscripția ștearsă aproape complet.

În decursul timpului, lăcașul de cult a suferit grave stricăciuni produse de incendii și cutremure. Biserica a fost restaurată în 1897, prin grija epitropului Mihail P. Balș (1847-1901), fost deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților, după proiectul arhitectului Iancu Catargiu. Ca urmare a distrugerilor provocate în timpul celui de-al doilea război mondial, s-au efectuat reparații capitale în perioada 1948-1952.  Noi lucrări de renovare au avut loc între anii 1994-1998.