Biserica Sf. Sava

biserica_sf-_sava_iasi_1
Hram: Sfântul Sava cel Sfințit – 5 decembrie
Datare: 1583
Ctitori: Petru Șchiopu și Ioan Caragea
Scurta descriere

Biserica „Sf. Sava cel Sfinţit” a fost construită începând cu anul 1583 de călugări greci, veniţi de la mănăstirea Sf. Sava de la Ierusalim. La 4 august 1583, călugării de la această mănăstire au obținut de la Petru Şchiopu, domnul Moldovei, un teren cu mai multe clădiri în Iași, pentru a-și zidi mănăstirea. Primind acest privilegiu, călugării şi-au construit o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi un grup de chilii, formând astfel o mănăstire. Noua mănăstire a fost pusă sub ocrotirea mănăstirii Sfântului Sava cel Sfinţit, de lângă Ierusalim, de la care a preluat şi numele.

Imediat după instituirea mănăstirii, se trece la construirea primului său lăcaş de cult. Se crede că la zidirea bisericii o contribuţie notabilă se datorează aceluiaşi voievod Petru Şchiopul. Pe lângă terenul oferit, acesta a fi susţinut material şi lucrările propriu-zise de construire. Reprezentarea Voievodului în tabloul votiv este o dovadă în acest sens.

În anul 1625, din cauza problemelor terenului pe care s-a construit prima biserică, care au condus la degradarea rapidă a edificiului şi a incendiului provocat de invazia tătarilor din 1624, precum şi din cauza dorinţei călugărilor de a avea un edificiu mai impunător, biserica mănăstirii Sf. Sava a fost refăcută din temelie. Ctitorul noii construcții a fost Ioan Caragea, nepotul primului ctitor Petru Șchiopu. Aceasta este și forma actuală a bisericii.

Biserica are amenajat, în două camere de la etajul intermediar al turnului clopotniţă şi în pridvor, un muzeu care cuprinde o colecţie de carte veche cu 80 de cărţi de patrimoniu din sec. XVIII-XIX, cărţi bisericeşti din sec. XVIII şi XIX, cărţi liturgice şi didactice religioase, obiecte de cult de o valoare deosebită, cum ar fi: un clopot din anul 1570, acoperământul mare (Sf. Aer) din 1842, cu inscripţie în limba greacă, icoane, Sfinte vase liturgice şi Antimise din sec. XIX şi XX. Pictura interioară, în stilul Renaşterii, a fost executată în anul 1832, în tempera (tehnica „secco”) de zugravul Glichi, fiind în mare parte distrusă, a fost refăcută în anii 2010 – 2013 în tehnica „fresco”, în stil neobizantin. Tot în această perioada, 150 de mp din pictura veche, a fost restaurată şi integrată cu cea nouă.