Biserica Talpalari

biserica_talpalari21
Ctitor: Iordache Cantacuzino
Hramuri: Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie)


Scurta descriere

Din pomelnice şi din alte documente vechi rezultă că primul ctitor al bisericii cunoscută astăzi cu numele Talpalari a fost marele vistiernic Iordache Cantacuzino. Cumnat cu voievodul Vasile Lupu şi sfetnic apropiat al ctitorului Mănăstirii «Sf. Trei Ierarhi» din Iaşi, Iordache vistiernicul înalţă pe la 1640 ctitoria sa cu hramul «Naşterea Maicii Domnului», la marginea de nord a oraşului.|

Mai târziu, în veacul al XVIII-lea, se vor aşeza pe aceste locuri meşterii tălpălari, cu atelierele lor de dubit pieile şi de confecţionat încălţăminte. Breasla lor va da şi numele cel mai popular al sfântului locaş, Biserica Tălpălari sau Talpalari. Pe la 1742, paroh al bisericii era preotul Antonie iar staroste al breslei tălpălarilor Ioan Papajemnă. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a păstrat în biserică o lumânare de breaslă. Biserica Talpalari şi slujitorii ei beneficiau din vechime de anumite danii şi privilegii din partea domnitorilor.

Alături de familia Cantacuzino, care va purta de grijă bisericii vreme de 220 de ani, printre ctitori, sprijinitori şi binefăcători se numără alte familii vestite: Beldiman, Scorţescu, Cazimir, Hermeziu, Burghelea, Gane, Carp, Botezatu, Bosiasa. Banul Atanasie Gosan lasă moştenire sfintei biserici, prin Diata sa din 6 aprilie 1828, întreaga moşie Mădârjeşti din ţinutul Cârligăturii cu satul Cudreşti (692 ha) , precum şi 5, 25 ha la Bucium, cu case, vie şi livadă.

La 19 iulie 1827, un foc mare «început la casele spătarului Ilie Zmău şi arzând Uliţa mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua şi Sfântul Constantin până peste Bahlui, au ars şi biserica Tălpălari, distrugându-o până la goliciunea zidurilor». Un urmaş din familia primilor ctitori, marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu, văzând trista ruinare a bisericii lângă zidurile căreia îşi dormeau somnul de veci înaintaşii săi, reface din temelii sfântul locaş, «făcându-i din nou bolţile şi catapeteasma, mărindu-i ferestrele şi înfrumuseţându-le cu cele din lăuntru şi cele din afară podoabe». Un mare purtător de grijă pentru biserică a fost, în acea perioadă, mitropolitul Veniamin Costachi, el însuşi descendent din neamul Cantacuzinilor.

La 16 iunie 1835 se săvârşea în biserică Sf. Liturghie şi slujba aghiasmei mici pentru binecuvântarea Academiei Mihăilene, situată în imediata apropiere. De altfel, biserica Talpalari va servi drept paraclis pentru noua şcoală.

În 1884, când biserica era cu totul în ruină, s-au făcut reparaţii capitale din venituri proprii. S-a reparat întreaga zidărie, s-au pictat pereţii şi bolţile în ulei de către N. Roteanu, s-a poleit catapeteasma, s-au refăcut cafasul, uşile şi ferestrele. Tot atunci s-a construit din nou clopotniţa şi s-au adăugat două pavilioane lipite de faţa sudică: unul la intrarea în pridvor, celălălt cu acces la altar, deasupra criptei unde se află osemintele unor ctitori şi binefăcători ai bisericii.
Planul bisericii respectă forma de cruce, cu turnul clopotniţei deasupra exonartexului. Altarul, cu bolta semicalotă, are o fereastră pe axul estic. În navă cupola este semisferică, sprijinită pe cele 4 arcade semicirculare, fără triunghiuri sferice, străbătute în centru de o mică cupolă.