Catedrala Mitropolitană

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Hram: Întâmpinarea Domnului – 2 februarie;
Sf. Mucenic Gheorghe – 23 aprilie;
Sf. Cuvioasă Parascheva – 14 octombrie.
An construcţie: 1886

 Scurta descriere

Actuala Catedrală mitropolitană, construcţie monumentală din veacul al XIX-lea, este situată într-un perimetru plin de mărturii privind reşedinţa mitropoliţilor Moldovei. Catedrala a fost construită pe locul unde s-au aflat temeliile a două biserici mai vechi: biserica Albă (sec. XV), biserica Stratenia (sec. XVII), care aveau intrarea dinspre Uliţa Boierilor sau Uliţa Mare cum a fost cunoscută mai târziu (bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt de astăzi.)

Biserica Albă este primul aşezământ care a existat pe aceste locuri, cu hramul Naşterea Sf. Ioan Botezătorul. Biserica aceasta a devenit mitropolie în urma mutării scaunului mitropolitan de la Suceava la Iaşi. Se presupune că în jurul acesteia s-a construit şi reşedinţa mitropolitului, care după mai multe transformări va fi palatul mitropolitan de azi care datează în forma în care îl putem vedea astăzi de la 1901.

Alături de această biserică mai veche, în 1682 construieşte doamna Anastasia a lui Gheorghe Duca o a doua biserică, având hramul Stratenia sau Sfântul Nicolae. Este important de reţinut că doamna Anastasia nu a dărâmat biserica Albă, ci a construit noua biserică pe locuri din apropiere, lăsând-o pe cealaltă în paragină. Aceste locuri se pare că acopereau o întreagă mahala, de care se leagă şi numele cronicarului Ion Neculce, care s-a născut într-unul dintre imobilele ce au existat aici.

Edificiul aşa cum îl ştim astăzi a început a lua fiinţă o dată cu decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826), iar piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează mitropolitului Veniamin Costachi. Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici maiestuoase din ţări europene de mare tradiţie creştină (Italia, Austria, Ungaria ş.a.). S-a lucrat intens până în anul 1841, în ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov. În 1842 mitropolitul Veniamin este silit să se retragă din scaun,  lucrările fiind întrerupte. Totodată apar probleme serioase în legătură cu rezistenţa bolţii centrale, de mari dimensiuni. Se încearcă diferite soluţii, însă biserica rămâne neterminată timp de aproape 40 de ani.

La insistenţele mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902) autorităţile statului român independent hotărăsc reluarea lucrărilor la Catedrala din Iaşi. La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră de temelie. Refacerea planurilor bisericii este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. El adaugă cele două rânduri de pilaştri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală şi două nave laterale mai mici. Păstrează cele patru turnuri laterale decroşate, dar renunţă la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale.

Experimentatul pictor bucureştean, maestrul Gheorghe Tattarescu, aflat la vârsta deplinei maturităţi artistice, împodobeşte catedrala cu icoane şi elemente decorative care impresionează prin diversitate şi sensibilitate de influenţă renascentistă.

Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sărbătoare pentru întreaga naţiune. Familia primului rege al României, Carol I, şi-a legat numele de acest locaş prin donaţii de mare preţ, ca semn al recunoştinţei neamului pentru jertfele şi evlavia fostei capitale a Ţării Moldovei.

După incendiul izbucnit la 26 decembrie 1888, în paraclisul de lângă Biserica Sf. Trei Ierarhi, moaştele Sfintei Parascheva, păstrate acolo până în acel moment, au fost transferate în noua catedrală. Au fost aşezate într-un sicriu de argint, finalizat la 6 noiembrie 1891. După cel de-al doilea război mondial s-au pus noi vitralii, şi s-au întreprins lucrări de reparaţie, consolidare sau renovare (în 1957 şi 1963).

Catedrala trăieşte mereu în lumina Învierii, prin râurile de apă vie ale rugăciunii. Odor de sfinţenie, izvor de speranţă şi mângâiere sufletească, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, aduse aici de la Mănăstirea Trei Ierarhi în anul 1889, sunt un dar de mare preţ pentru toţi credincioşi

Fapte memorabile:

–          potrivit tradiţiei, planul catedralei ar fi fost întocmit de Gheorghe Asachi

–          în grădina Mitropoliei se află o fântână monumentală, aşa-numita „cişmea” a lui Grigorie Ghica Vodă (1849-1853; 1854-1856), construită de Carol
Mihalic de Hodocin

–          se spune că la 4 aprilie 1881, însuşi regele Carol I ar fi pus mâna pe mistrie şi ciocan pentru a monta cheia de boltă a bisericii. La rândul său, ambasadorul nostru la Paris, poetul Vasile Alecsandri ar fi procurat candelabrele, obiectele de cult din aur şi argint, brocarturile veşmintelor sacerdotale

–          În semn de omagiu, rămăşiţele mitropolitului Veniamin Costachi au fost deshumate de la mănăstirea Slatina şi reîngropate, la 30 decembrie 1886, în catedrală,  pe dreapta, între perete şi al patrulea pilastru

–          decedat la 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu este înmormântat lângă catedrală, în partea din dreapta, spre miazăzi. Se spune că adolescent fiind, Naniescu ar fi asistat la momentul când mitropolitul Veniamin Costachi punea piatra de temelie a catedralei, în ziua de 3 iulie 1833.Peste ani, el avea să ducă acest proiect până la capăt.

–          La 23 aprilie 1887, cu prilejul ceremoniilor ocazionate de sfinţiriea catedralei, corul Mitropoliei a fost condus de celebrul muzician Gavriil Musicescu (1847-1903). Aminitirea lui este evocată printr-un bust situat în curtea Mitropoliei.