Mănăstirea Hlincea

hlincea
Hram: Sfântul Gheorghe – 23 aprilie
Datare: 1574 – 1591
Ctitor: Maria, fiica voievodului Petru Şchiopul
Scurta descriere

Mănăstirea Hlincea este o mănăstire de călugări amplasată la ieșirea din municipiul Iaşi, în localitatea Hlincea, din comuna Ciurea, într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetățuia. Ea datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domnitei Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 şi 1582-1591) şi a șotului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara.

Mănăstirea Hlincea este zidită în penultimul deceniu al secolului, înainte de anul 1591, la 3 kilometri sud-vest de Mănăstirea Cetățuia pe marginea liniei de cale ferată Iaşi-Vaslui şi a râului Nicolina.

La anul 1574, Mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos. La începutul veacului al XVII-lea, Mănăstirea Hlincea a început să se ruineze din cauza faptului ca Mănăstirea Dionisiu nu a mai trimis călugări şi nu s-a îngrijit de Mănăstire, lăsând-o pustie.

În 1616, domniţa Maria a luat măsuri de restaurare a Mănăstirii (care nu au dat roade) şi a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata din Iaşi (ctitorie a lui Petru Șchiopul), care la rândul ei era închinată (din 1619) Patriarhiei de Ierusalim.

Lucrările de restaurare ale Mănăstirii le-a continuat domnitorul Vasile Lupu şi apoi, fiul său, Ştefăniţă Gheorghe Duca, după ce a terminat de construit Mănăstirea Cetățuia, i-a dat sub ascultare, ca metoc, Mănăstirea Hlincea.

Domnitorul Gheorghe Duca a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia, ctitorită de el şi sfinţită la 29 iunie 1672, rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urmă – până în anul 1990.

În timpul războiului ruso-tuco-austriac (1788-1792), precum şi între anii 1806-1812, Mănăstirile Cetățuia şi Hlincea au fost transformate în spitale militare. De asemenea, în vremea holerei celei mari din anul 1848, Mănăstirea Hlincea a fost folosită ca lazaret pentru bolnavi.

După cutremurul din martie 1977, biserica a fost supusă unui amplu proces de consolidare şi restaurare.