Mănăstirea Trei Ierarhi

biserica-trei-ierarhi-iasi-romania

Datare: 1639

Ctitor: Vasile Lupu

Hram: Sfinții Trei Ierarhi (30 ianuarie)

Localizare: mun. Iași, Centru, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt 28, Iași.

Web: www.manastireasftreiierarhi.ro

Program de vizitare: 9.30- 12.00 şi 15.00 – 17.00


 

Mănăstirea Sf. Trei Ierarhi este situată în centrul tradițional al Iașului, pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt – fosta Uliţă Domnească – pe partea dreaptă venind dinspre Catedrala Mitropolitană, foarte aproape de Palatul Culturii.Concepută ca un ansamblu mănăstiresc tradițional Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur) este unul dintre cele mai renumite complexe de artă feudală românească, o capodoperă arhitecturală care nu încetează a uimi vizitatorii din întreaga lume.

Faima monumentului o constituie broderia de piatră a zidurilor exterioare, păstrată în formă originală, în cea mai mare parte. Treizeci de bandouri ornamentale evoluează succesiv pe întreg spațiul exterior al zidurilor bisericii, de la temelie până sus la cornișa turlelor, rememorând şi prelucrând vechile crestături în lemn şi broderii naționale, împrumutând însă elemente orientale, armeneşti, georgiene sau persane. O impunătoare torsadă constând în împletirea a trei elemente – simbol al Sfintei Treimi – desăvârşeşte complexul arhitectonic al bisericii.

Biserica “Sf. Trei Ierarhi”a fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu, între anii 1637 -1639, ca necropolă domnească, reflectând aspirația ctitorului spre lumea bizantină, combinând structuri şi forme tradiționale cu materiale prețioase şi o decorație fastuoasă. Mitropolitul Varlaam a sfințit acest sfânt lăcaș la data de 6 mai 1639, iar doi ani mai târziu aici au fost așezate moaștele Sf. Cuvioase Parascheva (în prezent sfintele moaște se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi).

Pisania: “Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu, robul stăpânului Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, şi cu Doamna noastra Tudosca şi cu dăruiţii de Dumnezeu copii Ioan Voievod şi Maria şi Rucsandra, am zidit această sfântă rugă în numele Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Şi s-a sfinţit cu mâna Arhiepiscopului Varlaam la 7147 (1639), mai 6.”

În chiliile de la Trei Ierarhi s-au petrecut evenimente de mare importanţă pentru educația şi cultura românească. În 1640, aici era instalată prima tipografie din Moldova. La această tipografie s-au tipărit  Cartea românească de învăţătură (1643), prima carte în limba română tipărită în Moldova (cunoscută sub numele de „Cazania lui Varlaam” şi decorată cu o ilustraţie bogată). Mitropolitul Varlaam s-a îngijit şi de tipărirea altor lucrări bisericeşti, cum au fost  Cele şapte taine ale bisericii (1643) sau Cartea care se cheamă răspunsul împotriva Catehismusului calvinesc (1645). Tot aici s-a tipărit şi cunoscuta Pravilă a lui Vasile Lupu (1646), care aduna într-o singură lucrare toate legile cunoscute ale ţării.

În 1642, tot la Trei Ierarhi se desfăşura Sinodul care a adoptat celebra Mărturisire de credinţă ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă, iar în 1645 în biserica Sf. Trei Ierarhi era uns patriarh al Ierusalimului Paisie, fost stareţ la Mănăstirea Galata.

În aceeaşi perioadă, Domnitorul Vasile Lupu a pus bazele Colegiului de la Trei Ierarhi, prima instituție de învăţământ românesc din Moldova, organizată după modelul Academiei kievene.Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii domneşti şi tiparniţa instalată aici, sunt argumente care îndreptăţesc pe lângă numele de “Mănăstire a Patriarhilor” şi pe acela de “Mănăstire a dascălilor”.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, biserica a fost restaurată din temelii, sub conducerea arhitectului André Lecomte du Nouy, restaurare realizată cu sprijinul financiar al regelui Carol I. Biserica a fost resfinţită în 1904.

În 1821, din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, prin vocea lui Alexandru Ipsilanti care a prezentat o Proclamaţie (28 februarie 1821) în care afirma obiectivele Eteriei, în lupta de eliberare a popoarelor din Balcani.

În anul 1970, mănăstirea a fost închisă, slujbe fiind oficiate doar de sărbătoarea hramului şi în ziua de 24 ianuarie. Mănăstirea a fost redeschisa după 1989, la iniţiativa IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Din 1997, în incinta mănăstirii a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu care a locuit o vreme aici.

Biserica mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi este recunoscută şi pentru mormintele pe care le adăposteşte. Familia domnitorului Vasile Lupu este înmormântată în nişele din peretele nordic: Ioan, fiul domnitorului (mort la Constantinopol şi adus apoi în ţară); Doamna Tudosca, prima lui soţie; domnitorul însuşi (deşi a murit la Constatinopol, fiul său Ştefăniţă i-a adus osemintele în cripta familiei); Ştefăniţă Lupu, care a fost domn în Moldova, între 1659 şi 1661.

În nişele funerare din partea de sud sunt depuse osemintele domnitorilor Dimitrie Cantemir (1710-1711), care a murit în 1723 la Dimitrovka în Rusia, aduse în ţară în 1935 şi ale lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), mort în exil în 1873 şi aduse de la Ruginoasa (reşedinţa de vară a domnitorului din anul 1862), în 1947. În acest loc au fost depuse şi moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva aduse de Vasile Lupu în Moldova în 1642, mutate în 1889 la Catedrala Mitropolitană. Mormintele sunt acoperite cu lespezi masive de marmură neagră ornată.

Iniţial arhitectura mănăstirii cuprindea şi un zid de piatră împrejmuitor înalt de 4-5 metri. Partea din faţă a acestui zid era înspre bulevardul Ştefan cel Mare de azi, care se afla la marginea uliţei de odinioară, astăzi axul median al bulevardului. Intrarea principală era dinspre Uliţa Mare, pe sub clopotniţa ridicată tot de Vasile Lupu. O altă intrare era prin spate, spre Bahlui, printr-o poartă mică în zid.

Turnul clopotniţă, în descrierea lui Paul de Alep: “Deasupra porţii este un turn pentru clopote şi pentru orologiul oraşului, care e de fier şi cu roate mari. Clopotele sunt atârnate deasupra pe grinzi de lemn. Maşinăria orologiului umple o jumătate dintr-o cămăruţă;(…) Când vine timpul să bată ceasul, o bucată mare de lemn iese din arcul turnului, având două resorturi prin care se pun în mişcare clopotele cele mici, ceea ce se numeşte larmă, pentru a atrage atenţia populaţiei că urmează a bate orele.” Turnul clopotniţă s-a menţinut până la restaurarea din 1886, când a fost dărâmat pentru a se respecta noua configuraţie a Uliţei Mari, Bulevardul Ştefan cel Mare de astăzi.

Lângă biserică se află o clădire ce adăposteşte un muzeu de artă religioasă, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria mănăstirii Trei Ierarhi. Clădirea este cunoscută şi sub denumirea de Sala gotică, care a avut, însă, încă de la începuturile sale, un destin puţin obişnuit, de trapeză a mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi (1635-1639), precum şi de paraclis (secolul al XIX-lea).

În încăperile Sălii gotice a funcţionat din 1824 o şcoală elementară, un gimnaziu de patru ani şi o şcoală preparandală (liceu pedagogic), pe unde au trecut şi Mihai Eminescu în calitate de revizor şcolar în comisia de examinare a absolvenţilor anului 1874 – 1874 şi Ion Creangă ca elev în 1864. În 1891 aceste şcoli au încetat a mai funcţiona, fiind dărâmate clădirile din interiorul mănăstirii. Această clădire a fost astfel propusă pentru a fi refăcută din temelii, primul care a lucrat la aceasta fiind Lecomte de Nouÿ în secolul al XIX-lea. A fost avariată în incendiul din 1916-1917 şi lăsată în părăsire până la lucrările de restaurare din 1958-1960. În prezent adăposteşe muzeul mănăstirii, clădirea fiind însă în proces de refacere şi restaurare.

Ştiaţi că…

…se spune că biserica a fost poleită cu aur în exterior, o legendă care a apărut datorită traducerii defectuoase a textelor în arabă şi turcă prin care Paul de Alep şi Evlia Celebi descriu biserica. Deşi ideea aceasta a fost adesea acceptată şi susţinută de către istorici, nu putem şti cu certitudine decât faptul că în interior aurul a fost folosit într-adevăr cu prisosinţă.

….Vasile Lupu a adus în turnul clopotniţă iniţial primul orologiu public din Ţările Române, instalat deasupra celor opt clopote ale bisericii. Funcţionarea acestuia era asigurată în secolul al XVII-lea de către ceasornicari francezi. Nu se cunoaşte câtă vreme a funcţionat, nici dacă mai exista în 1728, când al doilea ceasornic public a fost instalat în turnul Curţii Domneşti (pe locul actualului Palat al Culturii)