Mănăstirea Vlădiceni

vladiceni

Mănăstirea este construită la marginea Iaşilor, pe locul numit în cronici “Poiana Vlădicăi”. Potrivit tradiţiei, domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iosif Muşat au întâmpinat la Iaşi, în 1415, alaiul care duceamoaştele Sf. Mucenic Ioan din Trapezunt către Suceava, capitala de atunci a Ţării Moldovei. De altfel tradiţia spune că hramul bisericii Nicoriţă se datorează aceluiaşi eveniment.

Cert este că prima biserică a schitului Vlădiceni a fost înălţată la 1910, spre cinstirea Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan. Locaşul a ars opt ani mai târziu, în urma exploziei unui depozit de muniţii din apropiere.

O a doua biserică, ridicată între anii 1923-1928, a fost dărâmată în anii regimului comunist.

Noul locaş, zidit între 1994-1999, după reînfiinţarea aşezământului monahal, are la origine un proiect inspirat de stilul bisericilor moldoveneşti din veacul al XV-lea. Sfinţirea noii biserici s-a făcut de către I.P.S. Mitropolit Daniel la 23 mai 1999. În cadrul mănăstirii de călugări Vlădiceni mai există şi un paraclis, cu hramul Sf. Ilie.